A mai citit careva manualul de utilizare de la viață?

Răzvan Dragoș, realizator de televiziune și copywriter

Că poate a expirat și așteptăm, ca proștii, să apară un PR obosit și să ne dea un comunicat de viață: ăsta e noul update al existenței, faceți-vă de cap! N-o să vină nimeni, că în viață nu e ca la GDPR, unde apare UE și-ți dă jos existența online, dacă ți-ai făcut de cap prin viața privată a unei ființe umane. Mă rog, digitale. Viața e complicată, ca o zi de black friday la emag.

Când suntem vărsați în Univers, semnăm un cec în alb: „Subsemnatul, viitor cetățean al acestei formațiuni statale numită arbitrar „România”, îmi asum că vin pe lume și voi avea o viață cât de cât OK, cu bune, cu rele, mai ales cu rele, Doamne-ajută să ajung la pensie și să-mi număr banii de medicamente”.

Și, oricât de naivi suntem în momentul în care semnăm cecul, vine viața și ne-o dă peste bot, de n-am crezut că există atâtea lacrimi și bulion în noi. Neșansa de a ne fi născut în această eră, în această cetățenie.

Doar că, pe lângă cecul pe care suntem obligați să-l semnăm în orb, ca pe un contract pe care nu-l citim, dar simțim că e dezavantajos, există și un manual de utilizare. Ca la televizoare.

Oricât de multe știi despre televizoare, tot citești manualul când îți iei unul nou. A venit curierul și ți-a adus o chestie uimitoare, scornită de niște minți în laboratoare. Pe lângă buton de ON/OFF și o telecomandă cu programe, are o grămadă de alte lucruri despre care vrei, nu vrei, trebuie să citești. Face cartofi prăjiți. Ai mai avut un televizor care face cartofi prăjiți?

Și citești manualul de utilizare, că nu vrei să te faci de rușine în grupul de prieteni care au televizoare care fac cartofi prăjiți. Dar nu faci la fel și cu manualul de utilizare a vieții. Strânge praf printr-un sertar al sufletului, dar tu ești ok, ai școala vieții.

Pe canalul 1 sunt părinții tăi, dragii de ei, ca o emisiune pe TVR.

Pe canalul 2 ești tu, liber ca ProTV-ul, dar știind că vei îmbătrâni frumos sau urât, ca Andreea Esca, care e deja o MILFĂ.

Pe canalul 3 apare, total neașteptat, o decepție, apoi o depresie, cam ca Național TV. Apoi, o bucurie. Apoi, o fericire. Ca și cum un înger ar fi mutat pe Cartoon Network. Sau pe Diva, când sunt filmele de Crăciun.

Pe canalul 4 e mă-ta, când te-a prins masturbându-te.

Pe canalul 5 e cel mai prost film care se termină bine (sau prost), dar te uiți la el, că seamănă cu viața ta.

Pe canalul 6 e un cancer, cam ca Antena 3. Sau România TV. Sau Digi24. Sau orice canal care te intoxică cu idei care nu sunt ale tale. Cancerul la idei și la suflet e mai urât decât orice altă formă de cancer. Nu, nu pot spune asta. Anunț de utilitate publică: pentru o viață fără cancer, apăsați butonul Credință. Sau butonul Iubire. Sau butonul Dumnezeu.

Pe canalul 7 e o manea, pentru că, hei, trăiești în România!

Pe canalul 8 e Mezzo, dar mai dă-i în plm cu muzica lor simfonică, doar te uiți o dată pe an la concertul de la Viena.

Pe 9 va fi tot timpul o viață nouă. Ca la OTV.

Iar pe 10 ești tu, gândindu-te ce-ai făcut cu viața ta și de ce nu ai citit manualul de utilizare.

Cea mai mare problemă e că, la fel ca la televizoare, viața iese din garanție.