Carcass

de Goran Mrakić, prozator, pasionat de aforisme satirice, suporter înfocat al Poli Timișoara  

Acum vreo 10 ani am dat din întâmplare de romanul ”Poetul din untură de porc”, făcut după un interviu la radio cu Oto Tolnai, un scriitor maghiar din Serbia. La puțin timp după aceea am văzut un reportaj despre “Project Flesh” al sculptorului Géza Szöllősi. Câteva lucrări, făcute din carne de porc, și nu numai,erau reunite sub numele de ”Vagina refreshing”.

Mi-am reamintit de acest episod în timp ce tăiam cubulețe de untură pentru jumări după tăierea porcului la Variaș. Ca să mai treacă timpul, dar și de dragul conversației, le-am povestit chestiile astea măcelarului Blaghișa și vecinului meu Mișa.

- No, acum spune tu, ăia-s oameni citavi la cap? a întrebat Mișa îndesând cu pumnul în șpriț carnea tocată pentru cârnați.

- Uite aici șmecherie, a zis Blaghișa ciopârțind cu satârul o carcasă. Dacă ăla decupează un porc așa artistic cum o fac io, mă las de meserie.

Mi-am șters mâinile cu o cârpă pe care erau urme de sânge și i-am întrebat dacă mai vor bere.

- Daaaa, a spus Blaghișa. Și adu de sus caseta aia cu Metallica,dac-o mai ai, lucrez mai cu spor când aud ”Enter sandman”. Se mișcă satârul de unul singur, ca un stilou.

Am fost până la magazinul din vecini să cumpăr zece beri, după care am urcat în cameră să caut caseta.

- N-am găsit Metallica, numai Iron Maiden, ”No prayer for the dying”. E bun?

- Asta-i aia cu "Bring your daughter... to the slaughter"?

- Da.

- Viața mea, a spus Blaghișa rânjind și frecându-și palmele.

Când am terminat, am aruncat în cazan ce era de fiert și am înșirat restul produselor pe niște bucăți mari de nylon în verandă. Stăteam toți trei cu berile băute până la jumătate și priveam ce-a rămas din porc după o zi de dat cu cuțitul și barda.

- Gledaj, a zis Mișa, sve je ovo umetnost! (”Privește, toate astea sunt artă”), după care am plecat la cină. Bunică-mea a pregătit un papricaș picant, asortat cu murături și flancat de două bocale de vin roșu. Din cuină ieșeau aburi, iar Blaghișa fluiera primele acorduri din ”Lily Marleen”. A început să ningă cu fulgi mari și toate petele de sânge din curtea din spate aveau să fie acoperite în câteva minute de un alb imaculat.