Cine sunt eu?
de Dan ȘELARU, doctor în matematică, cercetător la Institutul de Științe Spatiale
Ne putem defini în zeci de moduri, ca pe Facebook, niște fericiți fără de prihană, să spui cine ești e un act de curaj, nu-i așa?
Știți ce înseamnă să n-ai memorie de scurtă durată, să nu poți să-ți păstrezi echilibrul, să cobori trepte târându-te pe fund și să te pregătești pentru o colonoscopie fără să-ți aduci aminte pentru ce te pregătești? Nu!
Eu știu! Știu ce înseamnă să fii la un pas de moarte, știu să îngrop oamenii pe care-i iubesc, știu să am prieteni timp de 50 de ani, știu să iubesc și să fiu trădat, știu prea multe lucruri, lucrurile astea mă definesc, nu meseria.
Eu nu sunt matematician, deși am un doctorat în așa ceva, eu sunt un rezolvitor de probleme, probleme reale, cum să tai bucăți de pal, cum să nu ciocnesc sateliți de o jumătate de miliard de euro, cum să spun în medie câți mor mâine de covid, lucruri reale. Sunt un inginer, toată lumea e făcută de ingineri, nu-i laudă nimeni, au privire inteligentă, nu?
Cine mai sunt? Sunt tată, i-am arătat anul trecut fiică-mii 120 de filme, am făcut-o cinefilă, cât am putut, oricum, știe mai multe despre filme decât 90% din oamenii obișnuiți, alți oameni își învață copiii să facă bani, să ia note mari, să fie cinstiți, pe toate le găsiți în filme, e o lume paralelă, viața bate filmul, doar din când în când, foarte rar, și nu totdeauna în viața pe care o trăiești.
M-am apucat de desenat la 50 de ani, ca să-mi păstrez mâinile funcționale, nu mă consider artist, pentru că nu sunt, dar știu că dacă faci ceva unic, cu mâinile tale, de la gătit la sculptură, lucrul ăla terminat și imperfect te face fericit pentru o secundă, secundă care e doar a ta. E probabil cea mai frumoasă secundă.
Penultimul lucru pe care vi-l spun, tuturor ne e frică, fără frică sunt doar bolnavii mental, frica vă stă de nenumărate ori în față, singurul mod prin care poți s-o depășești e să fii vulnerabil, s-o înfrunți, dacă stai și te gândești la ea, vei rămâne fricos și vei ajunge și bătrân, la sfârșit regreți ce n-ai făcut, nu ce ai făcut.
Vreți desenul de azi?, nu-mi fac reclamă că nu vând, le dau. Am început la 50 de ani, puteți face orice vreți, trebuie doar să vă depășiți frica.
