Se dă Legea Lenei Bugetare, să nu rătăcim cărarea dintre concedii și vacanțe

Cu ce se mai ocupă şparlamentarii noştri în intervalul dintre două chenzine? Cu legi care să sudeze concediile bugetarilor de vacanţe, să nu cumva să obosească excesiv dansatoarele din buric (indiferent de sex) pe care şi le-au angajat în pita banului public.

Că ăştia şi curvele (indiferent de sex) şi le plătesc din banii noştri.

26 de parlamentari PNL și doi de la PSD propun ca în cazul în care zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se suprapun cu sâmbetele şi duminicile, liberele să se acorde în următoarele zile.

Că doar aşa s-a construit liberalismul în România: la cumpăna dintre concedii şi vacanţe. Şi orice om cu prestanţă îşi începe serviciul cu o vacanţă. Cum v-am mai zis: la noi anul nu înseamnă muncă susținută, întreruptă de perioade de refacere, ci odihnă pe deșelate întreruptă de câteva zile de muncă.

Căci noi suntem un popor tânăr, aşa ne consideră toţi. Numai că se uită că așa (tineri şi plini de poftă de muncă) eram pe vremea când „scriam” tăblițele de la Tărtăria și când ne opinteam să scotem via din rădăcini. Avem o „istorie” în spate.

Iar mai mult de 2000 de ani de istorie sunt extrem de obositori, prin urmare ar trebui să fim undeva pe la apogeul oboselii noastre: în mod cert avem nevoie de cât mai multe vacanțe, sărbători și concedii. Orice guvern, suficient de binevoitor cu alegătorii săi, ar avea numai de profitat dacă ar pune de-o continuitate între sărbătorile creștine și cele laice. Şi nici bine nu m-am gândit la asta şi, pac: liberalii ne-au servit legătura dintre creştina zi de repaos (duminica) şi alte creştine şi laice sărbători care ar avea neşansa să se rătăcească în zilele de sâmbătă şi duminică ale calendarului.

Că, vorba lui Sică Mandolină, pe vremea când mai avea un partid şi se credea premier milenar: „noi nu vom face ca ceilalți, să închidem totul o săptămână și să plecăm”… Iaca!

Când e vorba de liberali și de raporturile acestora cu bugetarii, o știm de la guvernările anterioare, e fiesta pe bani publici: dublu la dublu, sau nimic. Motiv pentru care se munceşte intens în Şparlament să nu fie văduviţi de „zilele libere” din cauza odioaselor zile de sâmbătă şi duminică.

Păi trebuie şi bugetarul să-şi petreacă zilele libere, în mod tradiţional, între Predeal şi Azuga, cu microfonul reporterilor tembeliziunilor naţionale înfipt sub nas: „ce faceţi? Avansaţi, avansaţi?” „Ăşttia îşi bate joc de noi, ie normal ca în secolul Xxi să faci 15 kilometri în 150 de minute?”

(„ăștia”, la grămadă, nedefinit: bubulii, gugulii, reptilienii, statul paralel Zalmoxes…, ăștia).

Există, totuşi, și un câștig în această lege dacă va fi promulgată de Primul Voiajor al României, Klaus Iohannis: cu bugetarii înțepeniți în trafic, Patria are de câștigat. Măcar în această perioadă nu pot produce haos și-n administrație din sinecurile de partid bine plătite la stat unde consumă curent pe Tetris și Solitaire.

În mod cert, la cum este construit bugetul de cheltuieli al României, cu peste 70% din acesta care se duce pe salariile din sectorul public și pe asistența socială, pentru ţară sunt mai productive (măcar mai economicoase) zilele libere decât cele lucrătoare.

Și mai există și câștigul selecției naturale: mai o petardă-n fund sau gură, mai un accident sub influența băuturilor alcoolice, mai o comă alcoolică, mai o pancreatită, zici că mai scăpăm și noi de proști…

De parcă nu am ști că mama acestora umblă mereu gravidă...