Un omagiu
Am citit un articol, real, nu fake news, în care cercetătorii britanici, erau japonezi, dar asta are mai puțină importanță, deci, cercetătorii japonezi, știind că o parte din reptile au o formă de respirație prin cloacă, adică prin fund, să nu spun cur, că distrug corola jurnalismului românesc, și-au pus întrebarea dacă e posibil și în cazul mamiferelor. Sunt ciudați cercetătorii!
Ca să verifice, au luat niște porci și niște șoareci și i-au separat în trei grupuri, unul, de control, le-au tăiat accesul la aer, ce să vezi, au murit în cam 11 minute în medie, grupul doi a fost ventilat prin fund și a rezistat 18 minute în medie, pentru grupul trei, viața a fost mai grea, dar mai lungă, le-au băgat oxigen sub presiune prin fund, ăștia au rezistat o oră și au scăpat cu viață, atât a durat experimentul. Acum, mațele noastre sunt pline de bacterii și un gaz sub presiune nu le face tocmai bine. Oricum, un succes!
Au trecut la etapa următoare, au înlocuit introducerea de gaz cu un lichid - "perfluorocarbon" - pe care l-au saturat cu oxigen, purceii și șoarecii au supraviețuit și nici flora intestinală, ce nume frumos, n-a prea pățit nimic.
Pare o nebunie, la ce e bună toată demența asta? Gândiți-vă la un accident sau o boală în care vă pierdeți capacitatea de a respira, când problema devine de viață și de moarte, cred că n-ar mai fi așa dramatic să existe un aparat de înfipt în cur care să ne vânture cei cinci metri de intestine cu un baclavais care să ne țină în viață până se poate face ceva ca să revenim la metoda clasică de respirație. Aveți aici toată povestea.
E sordid subiectul? Nu, e științific! Tocmai am ieșit, nu e clar deloc dacă că am făcut-o, dintr-o pandemie unde problema principală a fost insuficiența respiratorie, cu milioane de morți și zeci de milioane de oameni rămași cu sechele.
Am trimis povestea la trei oameni, doi n-au zis nimic, al treilea a ajuns dintr-un pas la concluzia că omul este cea mai sadică, mai bolnavă și mai rea ființă dacă poate să facă așa ceva. Eu l-am contrazis, salvarea de oameni merită un asemenea experiment, nu mâncăm noi șoareci, dar porcul e cam mâncat, în număr de milioane anual, fără nicio urmă de milă, înjunghierea unui porc nu-mi pare mai puțin înfiorătoare decât sufocarea lui, am ajuns la compromisul că nu suntem de acord și că asta e.
Ăsta a fost studiul preclinic, urmează studiul clinic, pe oameni. Cândva asta va fi ceva la fel de comun ca o colonoscopie, o intervenție banală, aplicată în toate spitalele mai răsărite. Toată lumea o să uite șoarecii și porcii sacrificați, cărora eu le aduc sincer un omagiu pentru că a trebuit să suporte așa ceva ca să salveze oameni.
