Opus nr. 555 - A fost incredibil la vernisaj! Am vândut Madonna Emoji cu 12 000 de euro! Şi "girafa mecanicǎ" s-a dus!
Cred că sunt singurul artist debutant din istoria artei românești care a venit în trening auriu la vernisajul expoziției personale. A fost însǎ o impertinențǎ studiatǎ.
Outfitul meu a avut un sens, acela de a „complimenta”, ca marketing, pânza „Gabriel secătuit” ce stă pe afișul expoziției.
Probabil vreo 400 de participanți, vă mulțumesc, mǎi, oameni buni, că m-ați susținut, am fost emoționat la maxim. Mulțumesc truditorilor din Muzeul de Artă Cluj-Napoca, lui Lucian Nastașă-Kovacs pentru încredere, lui Dan Octavian Breaz pentru implicare și „punerea în pagină” a pânzelor mele, minunatului Ioan Sbârciu, profesorul care m-a cuprins în brațele sale generoase și mi-a dat siguranța că pot să zbor. Familia mea m-a copleșit cu iubire, prietenii mei cu zâmbete și îmbrățișări.
No, îs fericit.
Discursul meu, chiar meritǎ pânǎ la capǎt!
Un moment special a fost acesta: alături de mine a expus și băiețelul meu, Ștefan, 9 ani. Am fost mândri amândoi de asta.
Io zic cǎ bǎiatul ǎsta e chiar talentat.
Mǎ laud fiindcǎ am cu ce. De exemplu, cu postarea minunatei mele soții.
Un moment ciudat a fost cand am primit un sms neasteptat de la o doamna din Bucuresti, o colectionara discreta care mi-a cumparat iubita mea madonǎ:
Nu credeam cǎ o sǎ o “mǎrit” vreodatǎ, aveam impresia cǎ va fi cea mai greu de vandut operǎ din expozitie, dar uite cǎ m-am înşelat:
Madonna dell”Emoji, protettrice dei Polpi (Sfânta Emojiului, ocrotitoarea caracatițelor) 12 000 EUR
Iar apoi, la nicio orǎ, a sunat cǎ vrea şi “girafa mecanicǎ”.
Coşmar cu girafa troianǎ și ultimul meu lapte (Nightmare with the Trojan Giraffe and My Last Milk) - 8 000 EUR
Daca vreti sa vedeti ce mai e disponibil, aveti aici link.
Cronica jurnalistei Dana Tirlea
Liviu Alexa a reușit din nou să șocheze, dar de această dată nu prin dezvăluiri sau anchete incomode. Mai întâi a fost șocul inițial, chiar și printre cunoscuți, că jurnalistul este și pictor și încă unul foarte bun. Apoi a urmat șocul primului contact cu tablourile, care au teme incomode și subiecte de care fugim.
Aseară, la vernisajul expoziției „Noi suntem Apocalipsa”, sălile Muzeului de Artă Cluj‑Napoca au fremătat de nerăbdare, curiozitate, uimire și apoi admirație. Tablourile au putut fi admirate online, însă văzute „live”, te acaparează, te hipnotizează, te seduc.
Expoziția, deschisă în perioada 11–22 februarie 2026, reunește lucrări care explorează ideea că apocalipsa nu este un eveniment viitor, ci un proces pe care îl producem zilnic prin indiferență și compromisuri. Tema se simte puternic în fiecare pânză: figuri recognoscibile deformate, simboluri religioase reinterpretate și scene care par extrase dintr-un prezent dus la extrem.
Liviu Alexa a ales să picteze în momentul în care anumite lucruri nu a mai putut să le exprime în cuvinte și a ales pictura ca formă de eliberare. Artistul însuși spune că pictează ceea ce nu poate scrie și că nu își dorește ca privitorul să se simtă confortabil în fața lucrărilor.
Tablourile nu vă vor oferi răspunsuri, ci întrebări. Nu sunt despre sfârșitul lumii, ci despre felul în care ne pierdem reperele în fiecare zi. Iar dacă te șochează și îți rămân întipărite în memorie și după ce ai ajuns acasă, înseamnă că și-au atins scopul: să tulbure liniștea spectatorului.
Cei care au fost prezenți au putut să îl vadă pe Liviu și într-o altă ipostază: cea de tată. Ștefan Alexa și-a făcut și el debutul cu două tablouri, iar asta devedește că în oricâte proiecte ar fi implicat, rolul de tată rămâne cel mai important.
Vernisajul nu a fost doar lansarea unei expoziții, ci și un alt moment în care Liviu Alexa este incomod, așa cum este adeseori și ca jurnalist de investigații, iar „Noi suntem Apocalipsa” nu e un titlu metaforic, ci o oglindă pusă direct în fața noastră.
