Opus nr. 579 - Opus nr. 579 - Gheonoaia, crǎița de treflǎ ce n-a înțeles nici de aceastǎ datǎ

Share
Opus nr. 579 - Opus nr. 579 - Gheonoaia, crǎița de treflǎ ce n-a înțeles nici de aceastǎ datǎ

A şasea carte de filcǎi pe care o redesenez pentru expozitia mea de la galeria Kulterra din Bucureşti din 16 aprilie - 10 mai e dedicatǎ Gheonoaiei, personaj mitic în basmele româneşti asociat cu rǎutatea şi zgârcenia. Gheonoaiei i-am “alocat” cartea de “crǎițǎ” de treflǎ, alǎturi de Ciuleandra, Baba Dochia şi Muma Pǎdurii.

În povestea popularǎ “Legenda Gheonoaei”, Iisus și Sfântul Petru, umblând prin lume ca niște călători săraci, au bătut la ușa unei femei, cerându-i puțină pâine, fiindcǎ le era tare foame. 

Femeia pusese un aluat mic la copt, dar acesta, în prezența lui Isus, a crescut miraculos. Văzând cât de mare s-a făcut, femeia şi-a zis că e prea mult sǎ dea atâta unor cerșetori și a încercat să facă o pâine mai mică, dar și aluatul nou a crescut foarte tare.

Cu inima hainǎ, femeia a refuzat în cele din urmǎ să le dea orice. Ca pedeapsă pentru zgârcenie, Iisus a transformat-o în ciocănitoare (gheonoaie), obligând-o să bată mereu în coaja copacilor pentru a-și gǎsi hrana.

În pânza mea, Gheonoaia mai primeşte o şansǎ, au trecut deja douǎ mii de ani şi Isus crede cǎ poate şi-a învǎțat lecția, aşa cǎ vine a doua oarǎ printre muritori. 

Nu râdeți, aşa e cum vǎ spun eu, Isus a schimbat strategia, noi suntem naivii care credem cǎ a doua coborâre a Domnului fi-va la fel, nuuu, acum Isus şi-a propus sǎ vinǎ în fiecare dintre viețile noastre, dar deghizat în pǎcatele noastre pe care Domnul sperǎ cǎ le vom îndrepta.

Pe Gheonoaia o viziteazǎ în apartementul ei de la etajul doi al unui bloc unde îi apare femeii sub forma unui livrator înfometat ce îi aduce comanda online, fǎcutǎ acum o orǎ.

Bucǎtǎria Gheonoaiei e ca oricare, are mixer si prǎjitor de pâine, ba chiar şi un frigider cu magneți pe el. Unul zice “This Kitchen is seasoned with love”, alt magnet este chiar o icoanǎ cu Maica Domnului ținându-l pe pruncul Isus în brațe şi te-ai aştepta ca Gheonoaia sǎ fi devenit peste timp o bucǎtǎreasǎ generoasǎ şi o bunǎ credincioasǎ. 

Dar Gheonoaia nu a înțeles prima lecție de acum douǎ mii de ani şi nu are nici acum milǎ de livrator. 

Isus pleacǎ din nou Sus deschizând Porțile Cereşti cu aura dumnezeiascǎ pâlpâind în culorile firmelor de livrǎri, în timp ce Gheonoaia cea avarǎ, strângând pâinile la piept sǎ care cumva sǎ i le ia livratorul, se retransformǎ definitiv în ciocǎnitoare.

Pânza mea e un perdaf vizual adresat nouǎ tuturor, nouǎ celor ce insistǎm în greşealǎ, orbiți de orgolii sau lǎcomie, iar pentru Isus un semnal clar cǎ nu are sens sǎ mai încerce cu oamenii vreo altǎ strategie, fiindcǎ nu avem de gând sǎ ne schimbǎm prea curând. 

PS: Ne recitim azi cu ceva bombǎ!

Read more

Opus nr. 642 - Cum mori pe stradǎ în limbi strǎine - diferența dintre sǎracul român şi homeless-ul occidental e ipocrizia fain împachetatǎ. O poveste tristǎ de iubire. Musk are 10 000 de lasere în cer

Opus nr. 642 - Cum mori pe stradǎ în limbi strǎine - diferența dintre sǎracul român şi homeless-ul occidental e ipocrizia fain împachetatǎ. O poveste tristǎ de iubire. Musk are 10 000 de lasere în cer

Scandalul azilelor ilegale de la Bihor ne-a mai demonstrat încă o dată ce viziune de căcat are Statul Român în privința cetățenilor săi. Dar dacă rămâneți doar cu sudalma asta în cap, sigur, aveți tot dreptul. Eu vin azi să vă deschid ochii și mai tare, căci poate ați

By Liviu Alexa
Opus nr. 641 - “Nimănuii lui Dumnezeu”, primul meu reportaj, scris la 19 ani, arată că România își tratează cinic de decenii cetățenii vulnerabili. Sunt mândru de mine că scriam așa la acea vârstă.

Opus nr. 641 - “Nimănuii lui Dumnezeu”, primul meu reportaj, scris la 19 ani, arată că România își tratează cinic de decenii cetățenii vulnerabili. Sunt mândru de mine că scriam așa la acea vârstă.

Nimănuii lui Dumnezeu - cum îngropa Funar morții neidentificați și oamenii străzii în gropi comune, în 1998. Aveam 19 ani când am scris reportajul de mai jos, primul meu reportaj “adevărat”, așa cum avea să constate editorul Francisc Nona de la ziarul “Mesagerul Transilvan”, ziarul Caritasului scăpătat, de fapt, și ziarul

By Liviu Alexa