Opus nr. 670 - Haleala noastrǎ de la raft nu mai are deloc capital românesc în ea, dar merdeneaua e problema pentru români. Suntem proştii UE: Bulgaria, lider mondial în stocarea energiei pe baterii.

Un imbecil graseiat și-a bătut joc de mâncătorii de merdenele și a dat cu hate pe istoria unei familii care vinde mundanul produs de peste trei decenii în Piața Amzei pe motiv că margarina e unsoarea proștilor, doar untul e suprem.

Revolta boborală a erupt: ăia de la Mița Biciclista și-au luat-o major în freză de la mai toată România. Dar în spatele acestei revolte online stă de fapt răzbunarea influenkerilor pro-bolojeniști care au făcut muci în 24 de ore niște foști susținători cu vorba și cu banul ai lui Nicușor Dan.

Aaaa, că e pe meritatelea, că prostul ăla de asociat la Mița Biciclista a greșit, așa e. Dar tsunamiul de cancelare are la bază mecanismul de care v-am povestit, la care s-au raliat românii naivi sau de bună-credință revoltați că este atacată merdeneaua noastră tradițională.

Mă fascinează altceva: incredibila „abilitate” a acestui popor imbecil de a se preocupa de orice rahat, numa’ de lucrurile importante să nu fie vorbire.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă poporul ar fi reacționat cu același patos merdelenesc și la creșterea TVA? La creșterea taxelor? Dacă s-ar fi năpustit asupra securiștilor și politicienilor care au generat anularea alegerilor?

Adică, băăă, atât de proști suntem.

Vine ditamai triplul campion european David Popovici și zice că statul sulii nu i-a dat banii cuveniți de circa doi ani și pe doi ani ca sume, și România tace. Dă-l, bă, naibii, și-au zis românii, ia Popovici de la Țiriac o sponsorizare și aia e. Nu, bre, e dreptul lui și al tuturor campionilor, potrivit LEGII.

Sigur, e mai importantă merdeneaua, nu-i important că e 10 lei litrul de benzină, că nu avem guvern de 110 zile, că băieții deștepți din energie tocmai își mai fac niște mendre de câteva sute de milioane profit cu care să își mai cumpere niște case în zone exotice.

Haleala noastrǎ de la raft nu mai are deloc capital românesc în ea

Pe români îi fute grija de merdenea, dar mănâncă și cumpără de rup de la străini. Străinii au învățat cât de fraier e acest popor, așa că ne bagă sub nas produse ce poartă denumiri „tradiționale”, emoționale, iar românii pun botul.

Un antrenor de fitness a inventariat cele mai populare mărci alimentare de la raft, arătând cât de puține mai sunt deținute de firme cu capital românesc. Site-ul Urmărește Banii a grupat câteva din clasele principale de produse, într-un demers clasic de patriotism economic.

Bogdan Erhu are și versiuni scurte video, pentru amatorii de TikTok, în care prezintă fiecare serie de produse în parte. V-am zis, de rahat e că se folosesc denumiri cu sonoritate neaoșă, sau nume de firme care au fost românești, dar puțină lume știe că au fost achiziționate între timp.

Pâinea e surprinzător dominată de o corporație din Mexic, după ce Grupo Bimbo a achiziționat Vel Pitar și Trei Brutari, producătorii sortimentelor „Pâine Boierească” și „Câmpenească”. Acordul Mercosur va influența și mai mult domeniul.

Variantele românești în panificație ar fi: Boromir (Râmnicu Vâlcea), Dobrogea (Constanța) și Pambac (Bacău).

Farmaciștii sunt români, clădirile sunt în România, rețetele sunt prescrise aici. Dar profitul de la marile rețele străine pleacă la Praga și la Mannheim.

Mărgăritar, cel mai popular brand de zahăr din România, și Coroniță sunt ambele Agrana — grup austriac cu sediul la Viena, care produce și zahărul cu marcă proprie pentru Penny, Metro și Selgros. Diamant era german (Pfeifer und Langen, firmă de familie din Köln din 1870) — fabrica de la Oradea s-a închis în 2018. În 1990 România avea 33 de fabrici de zahăr; azi mai are două care prelucrează sfeclă, la Roman și la Luduș. Consumăm circa 400.000 de tone de zahăr pe an, producem în jur de 100.000. 

Pământul e românesc, sfecla e românească, fermierul e român — dar profitul se duce la Viena și la Köln.

Mihaela Neagu - o românca ce se bate singurǎ pe zahǎr cu giganții. Eu am în casǎ doar zahǎr Bod.

În lactate, Franța domină copios prin concernul Lactalis, care deține mărcile La Dorna, Fulga, Zuzu, Poiana Florilor, Rarăul, de la Albalact și Covalact. Olanda deține Napolact și Câmpina, împreună cu versiunile sub marcă proprie de la Mega Image, în colaborare cu Belgia. Lidl și Kaufland folosesc, desigur, investiții germane.

Versiunile românești de lapte ar fi: Artesana și Lăptăria cu Caimac.

La iaurt, hegemonia franceză e și mai mare. Prin Danone, care are Danonino, Activia, și Lactalis, care are mărcile amintite. Deși sună nemțește, Muller are acționariat din Israel. Lidl promovează iaurtul grecesc Pilos.

Opțiunile românești de iaurt sunt ceva mai multe, dar cu distribuție mai restrânsă: Artesana, Lăptăria cu Caimac, Monor, Sim, Ibănești, Solomonescu. (Care sună la fel de românesc ca Popescu.)

Caroli, liderul pieței de mezeluri din România, e mexican — Sigma Alimentos, la fel ca alte branduri din același grup: Campofrio, Sissi, Maestro, Primo. Vericom, Premia și Elit sunt chinezești — WH Group, cel mai mare procesator de carne de porc din lume. Reinert-Martiel e german. Porcii pot fi crescuți în România, fabricile pot fi în România, muncitorii pot fi români, dar asta nu înseamnă că profitul rămâne în România.

Eu cumpǎr mezeluri de la Cris-Tim care au Matache Mǎcelaru, mega gustoase. Din local, doar de la Oncos din Cluj.

Firma din Liban Tonelli controlează o treime din...

daca vreti sa cititi mai departe

www.strictsecret.com/subscribe