E vară și, dacă tot nu avem guvern și nici n-o să avem prea curând se pare, n-am chef să mă apuc să comentez aceleași rateuri politice ale mai marilor noștri, așa că am ales să vă pun la lectură și să vă fac să citiți încă un
Capitolul de mai jos face parte din noua mea carte “Şcoala vietzii” pe care v-o recomand cu căldură sau cu cinism, haha, fiindcă e dedicată tuturor celor care se feresc să înfrunte viața reală cu pieptul larg închis. Puteți să comandați această carte pe emailul meu liviu@ncn.ro
Nu știu ce artist mai face așa ceva în aceste vremuri, adică să lucreze aproape live alături de urmăritorii săi, de publicul său, așa cum am făcut în ultimele trei luni de când am început seria dedicată fragilității noastre psihice. Încă nu am un plan unde o să expun această
Nu râdeți, prieteni, pentru că ăsta este adevărul și fiți atenți ce bine i-am prins în poză pe cei doi blănoși și cât de mult seamănă de fapt cu Pahonțu și Coldea. Ăla pe gri e Coldea, aka Zoli, ce sictir are, cum privește ca adevărat păpușar al statului
Am plâns oțârǎ când am terminat. Ce vuaiaj am avut împreunǎ cu voi! Citiți! A place I know “A place I know” este a 21-a pânză și ultima din seria “The Daffodil Lament” dedicată lui Dolores O’Riordan, vocea The Cranberries. Sunt fix 90 de zile de când am
După anunțul de mai jos făcut aseară târziu, m-am trezit dis-de-dimineață cu căsuța de email plină. Da’ plină! 380 și ceva de precomenzi și tot mai intră. Până termin de preparat Strict Secret vor fi 400! Tare de tot. Dar nu mai am cum să schimb tirajul,
Pe 30 iunie 2026, Tribunalul Cluj a pronunțat Sentința civilă nr. 688 în dosarul 1839/117/2026. Vă zic eu ce înseamnă cifrele astea, că io știu că nimeni n-are răbdare când e de documentat ciordeala vreunui politician: contractul de proiectare și execuție nr. 6665/09.02.2026 pentru
O poveste tare tristǎ din țara miserupeînpulismului de Gabi Savu Dinu Mǎtușa mea trǎia singurǎ de vreo 28 de ani, de când rǎmǎsese vǎduvǎ. Singurul fiu i-a decedat în urmǎ cu 20 de ani, îi rǎmǎseserǎ o norǎ și o nepoatǎ de fiu care n-au dorit sǎ aibǎ
Trimit atât de târziu ediția asta fiindcă nu am stat mai deloc tot week-end-ul și m-am luat cu treabă. Nu am boala procrastinării, dar nu pot să creez mereu la comandă și am nevoie de o stare anume. Sigur, nu mă veți crede, judecând după câte lucruri
Scandalul azilelor ilegale de la Bihor ne-a mai demonstrat încă o dată ce viziune de căcat are Statul Român în privința cetățenilor săi. Dar dacă rămâneți doar cu sudalma asta în cap, sigur, aveți tot dreptul. Eu vin azi să vă deschid ochii și mai tare, căci poate ați
Nimănuii lui Dumnezeu - cum îngropa Funar morții neidentificați și oamenii străzii în gropi comune, în 1998. Aveam 19 ani când am scris reportajul de mai jos, primul meu reportaj “adevărat”, așa cum avea să constate editorul Francisc Nona de la ziarul “Mesagerul Transilvan”, ziarul Caritasului scăpătat, de fapt, și ziarul
Acesta este prietenul meu Mihai. În fine, asta e pielea lui. Asta e pǎțania lui. Acesta este “cǎlǎtorul” cu carte a împǎrțit cuşeta CFR. Acesta e rahatul uman care conduce CFR Cǎlǎtori. Acesta e şeful Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA – Ion Alexandru Simu. El nu este rahat uman,