Opus nr. 596 - Sub Nazare, potopul. O pițipoancă de la Finanțele clujene l-a întrebat pe un contribuabil ce a făcut în 2019 cu suma de 180 de lei!
Poa’ să se chinuie Alexandru Nazare un deceniu să facă ordine, dacă resursa umană din teritoriu arată cum vă voi arăta în cele ce urmează.

Lăsați digitalizarea Finanțelor României, până la AI și digitalizare, problema e la oamenii angajați în instituție, care “rezistă” pe salarii mici, suspect de mici, și care își iau parandărătul sub formă de taxe de protecție de la diverse firme.
Declarațiile de avere ale multor funcționari publici din Finanțele Cluj sunt apă de ploaie sau praf aruncat în ochii fraierilor. În fapt, mulți dintre ei se “descurcă” atât de bine încât, după niciun an în “slujba” Statului, le cresc averile ceva de speriat.

Hai să o luăm azi la verificat, de exemplu, pe această blondă răvășantă (acum e brunetă), ce pare scoasă din cuptorul cu microunde. E Lavinia Gaia sau Lavinia Macarie, o să vedeți că nu fac mișto, e importantă joaca asta cu numele de familie pentru ea, ca și cum ar avea o personalitate multiplă.

Când e Lavinia Gaia, funcționarul public de la Finanțele Cluj, își pune pe site-ul instituției o declarație de avere mică, gen mică, din care reiese că abia are după ce să bea apă:


Nu mai zicem de faptul că a prestat servicii de contabilitate pentru o firmă, practică recent amendată de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

Sau că experiența ei profesională se reduce la cea de dispecer, gizas craist. Apropo de experiența profesională, să vedeți ce intelijență e Lavi. La un control fiscal, imbecila a pus următoarea întrebare unui contribuabil, somându-l să își aducă aminte ce a făcut cu suma de 180 de lei în anul 2019!!!

Baaaaa, vă dați seama ce angajați au ăștia la Finanțe la Cluj? O dispeceră ajunge să facă controale fiscale și să facă haram actul de verificare cu întrebări din astea! Oare șefii de la Finanțe mai știu ce au făcut cu 180 de lei în 2019?
Eh, noi știm ce făcea Lavinia Gaia prin 2005 prin liceul Eminescu, nici nu e de povestit, tot pițipoancă era, dar cu niște bășini în cap grupa mare, căci “ticu”, Liviu Gaia, era mare legendă urbană la Poliția Rutieră, unde știți cum e, dacă nu pică șpaga, se lipește:

Cand pitipoanca se transforma in Lavinia Macarie, declaratia de avere se schimba si ea. Radical.



Știți cât durează pentru pițipoancă o inspecție fiscală? Cât vrea ea. Nu cât zice Codul de Procedură Fiscală, ci cât vrea hialuronicul din buzele ei.
Dar despre asta vom reveni.
Până atunci, îi rugăm pe toți ghidușii și bârfitorii din instituție să ne scuipe aici pe scrie@ziardecluj.ro tot ce mai știu despre pițipoancă, despre colega ei coțofană, Andreea Cîrjan, și, în general, despre toți funcționarii cu viață dublă din instituție: șpăgi, firme protejate, averi ascunse.
De exemplu, avem o dilemă despre bradpitt-ul ăsta: Florin Chifor. În declarația lui de avere, nicio locuință. Este posibil ca el să locuiască în mașina Hyundai împreună cu nevasta, directoare de școală, după 20 de ani de căsnicie?

350 000 de euro la cutie

“Nu neapărat Bolojan, ci useriștii sînt cuiele din pantoful guvernamental al PSD-ului. Bolojan nu e liberal, nici măcar penelist, ci un tefelist puriu cu aspect, comportament și discurs de activist cu organizatoricu la comitetul municipal de partid al Oradiei din prima jumătate a anilor ‘80.
Coabitarea cu tefeliștii, de pe locul 4 al clasamentului alegerilor din 2024, este unul dintre motivele principale pentru care PSD își pierde electoratul, care se radicalizalează și se duce la AUR. Deci, din punctul de vedere al PSD, bolojenismul userist trebuie cauterizat, iar guvernarea trebuie remodelată în așa fel încît actuala percepție să se diminueze cît de cît.
Nici mai devreme, nici mai tîrziu, ci fix în momentul în care
… PSD a luat decizia de a forța o asemenea schimbare, apare cutia de pantofi cu euro lipită fix de președintele PSD Grindeanu. Flagrantă dovadă că titlul de-acum celebrei producții Recorder “Justiție capturată” descrie foarte onest realitatea capturării justiției de către o grupare politico-mafiotă care, în acest caz, acționează oportun și prompt în favoarea interesului USR si al lui Bolojan de a rămîne la butoanele guvernării.
Nu mă interesează deloc proveniența și legalitatea sumei descoperite oportun în cutia de pantofi. E treaba altora. Nici n-am bălit frustrat la imaginea cu pricina. Spun asta pentru că s-a contat corect pe bălire, mai ales acum cînd românii...motorina...după ce deficitul...deoarece pesede a aruncat banii românilor pe fereastră...blabla etc.
Previzibil, useriștii plimbă și zbenguie cutii de pantofi prin platouri de televiziune, unde zgîrie miorlăit pesedeul corupt care de treișcinci de ani suge sîngele poporului...știm, am mai auzit, blabla etc.
În cutiile de pantofi ale lui Anton, “apropiatul lui Grindeanu”, DNA a găsit 350.000 de euro perfect instagramabili.
Eroul Bolojan, în beneficiul căruia și al USR justiția livreaza ostentativ un serviciu politic, n-a strîns 350.000 în cutii de pantofi. În schimb, Eroul Bolojan a cheltuit cu acte din bani publici mai bine de un milion de euro în beneficiul propriilor interese politice de imagine înainte de a decola de pe malurile Crișului Repede către ale Dîmboviței pentru a-i salva pe mitici de ei înșiși, precum și România de toate belelele ei.
Se pare că PSD a ajuns - foarte tîrziu, dar a ajuns - la concluzia că bolojenismul tefelist și-a desăvîrșit minunatele obiective și merită trimis acasă pentru a-și degusta liniștit roadele unei excepționale performanțe.
Contra acestei înghesuieli, la repezeală s-a aruncat pe uliță o cutie de pantofi cu bani. Puțini.
Atîta s-a putut.
(Sorin Faur)
Statul paralel al facturilor: șocanta dezvăluire a lui Grindeanu care ar trebui să zguduie România
Sorin Grindeanu, președinte al Camerei Deputaților și al celui mai mare partid din coaliție, a făcut ieri o declarație cu adevărat șocantă. El a spus public că află „pe surse” despre programul european SAFE – un mecanism de 17 miliarde de euro împrumutați de România pentru înarmare – și că nu cunoaște destinația a circa 12 miliarde de euro din acești bani. O acuzație venită de la vîrful statului care ar fi trebuit să provoance un seism politic, pentru că ea devoalează o situație cruntă: România a ajuns efectiv să fie condusă de un stat paralel, în care o mînă de inși decid la secret.
Nu s-a sinchisit nimeni pînă acum de această bombă.
”Eu, ca președinte al Camerei Deputaților, al treilea om în stat, vă spun că nu știu nimic despre acest program. În afară de 4 miliarde din 16 care merg în mobilitate militară și se construiesc autostrăzi, restul de 12 miliarde nu știu unde merg”, a afirmat Grindeanu la Tîrgoviște, în cadrul Conferinței Județene a Ligii Aleșilor Locali Dîmbovița.
Declarația sa nu este o simplă nemulțumire de coaliție. Este o dezvăluire gravă care ridică întrebări fundamentale despre funcționarea democrației românești în 2026.
Programul SAFE reprezintă unul dintre cele mai mari pachete financiare de apărare din istoria recentă a României. Banii sunt împrumuturi care trebuie rambursate mulți ani de aici încolo de contribuabilii români.
Faptul că președintele Camerei Deputaților – parte a Parlamentului, care reprezintă suveranitatea poporului și care, teoretic, controlează executivul – este ținut în afara informațiilor esențiale demonstrează o concentrare periculoasă a puterii reale în mîinile unui cerc restrîns din executiv și din coaliție. Nu este vorba de un secret de stat clasic, cum ar fi detalii operative militare, ci de o lipsă crasă de transparență asupra modului în care se cheltuiesc zeci de miliarde de euro din banii publici.
Ce demonstrează această secretomanie? În primul rînd slăbirea separării puterilor în stat. Practic, parlamentului i se refuză dreptul elementar de a controla cheltuielile publice majore. Cînd nici liderul majorității parlamentare nu are acces la detalii, înseamnă că deciziile reale se iau în afara instituțiilor democratice.
De aici, risc major de corupție și ineficiență. Achizițiile de armament sunt, istoric, domeniul cu cel mai mare potențial de corupție. Faptul că doar o mînă de oameni știu destinația exactă ridică semne de întrebare legitime despre posibile contracte preferențiale, cu obișnuitele parandărături.
În plus, asemenea secretomanie accelerează erodarea încrederii publice., și așa făcută praf de la o vreme. În contextul în care România se împrumută masiv pentru apărare pe fondul războiului din Ucraina, lipsa transparenței alimentează nemulțumirea cetățenilor: „Cine decide, de fapt, în numele nostru?”.
Declarația lui Grindeanu este un semnal de alarmă că, în România anului 2026, chiar și al treilea om în stat cu ai săi miniștri pot fi ținuți în anticameră atunci cînd se decid 17 miliarde de euro din viitorul securității naționale. Ignorarea acestui semnal ar însemna acceptarea ideii că democrația este doar o fațadă.
Transparența nu este un lux – este o condiție de supraviețuire a statului de drept. Cînd al treilea om în stat afirmă public că nu știe unde se duc 12 miliarde de euro dintr-un program de 16-17 miliarde, ne aflăm în fața unei fracturi democratice fără precedent în ”România onestă” a lui Nicușor Dan.
Asemenea situații petrecute în alte zone ale globului au generat scandaluri de proporții majore. În Statele Unite, complexul militar-industrial a fost criticat încă din 1961 de președintele Eisenhower pentru influența sa opacă asupra deciziilor bugetare. Războiul din Vietnam a provocat și el scandaluri imense pentru decizii militare și bugetare luate netransparent, la fel afacerea Iran-Contra etc.
Consecințele au fost uriașe: anchete, condamnări, crize politice majore.
Doar că România marchează o situație absolut inedită, care nu se încadrează nici măcar în exemplele de mai sus. Aici nu vorbim doar de faptul că guvernul nu informează Parlamentul ori opinia publică. E vorba că secretomania e prezentă chiar în interiorul guvernului, unde partidul lui Grindeanu deține ponderea cea mai mare.
Te freci la ochi încercînd să înțelegi unde s-a ajuns.
Dacă președintele Camerei Deputaților și miniștrii PSD sunt ținuți în întuneric, ce pretenții de informare mai poate avea cetățeanul de rînd?
Practic, ieri am aflat că s-a oficializat statul-paralel. Pînă acum, știam că sub această formulă se ascundea un grup de oameni cu putere, bani și informații, (în general din servicii, poliție, business ori justiție), care influențau discret treburile în țară din afara circuitului oficial al puterii.
De acum, aflăm că în chiar interiorul statului funcționează un stat-paralel format din membri ai guvernului, posibil chiar și președintele, care gestionează în secret resurse colosale ca pe un activ privat, ignorînd mecanismele de checks and balances. (Doar în treacăt să întrebăm dacă o fi reală informația că pentru prima dată, pe 26 martie, bilanțul anual al SRI a fost ținut în secret, cu participarea președintelui și a prim-ministrului?)
Concluzie: dacă Sorin Grindeanu spune adevărul, înseamnă că România este condusă în zonele sale esențiale de un grup care nu dă socoteală nici măcar propriilor parteneri de putere. Dacă este doar o retorică politică mincinoasă, gravitatea rămîne: se folosește tema securității naționale și a miliardelor de euro ca monedă de schimb în scopuri electorale. În ambele variante, perdantul este statul de drept.
Bogdan Tiberiu Iacob