Opus nr. 600 - Atmosferǎ superbǎ, audiențǎ copleşitoare, totul autentic, fǎrǎ blabla-uri - aşa a fost vernisajul "Filcǎi"

A fost pur și simplu extraordinar. Am fost copleșit de gândurile bune, cred că au fost cel puțin 600–700 de oameni, mulți nu au încăput efectiv în galerie, dar m-am îmbrățișat cu toți. Kulterra a fost spațiul momentului și mulțumesc tuturor celor de acolo pentru ajutor, pentru găzduire, pentru profesionalism.

Am avut și un numeros comitet de susținere, compus din familia și prietenii mei, am primit daruri frumoase, a fost, cum spun cântăreții de rap, o „vibrație” excelentă.

Azi las câteva poze. Revin cu speech-ul meu filmat, cu senzaționalul speech al băiețelului meu, Ștefan, cu alte detalii de atmosferă.

Mulțumesc, București!

Ne reauzim.

Opus nr. 644 - Stat eşuat şi o poveste de câcat, tristǎ tare, cǎ te-apucǎ urlatul

O poveste tare tristǎ din țara miserupeînpulismului de Gabi Savu Dinu Mǎtușa mea trǎia singurǎ de vreo 28 de ani, de când rǎmǎsese vǎduvǎ. Singurul fiu i-a decedat în urmǎ cu 20 de ani, îi rǎmǎseserǎ o norǎ și o nepoatǎ de fiu care n-au dorit sǎ aibǎ

Opus nr. 643 - Am ratat duminica, dar tot ne vom gândi împreunǎ dacǎ e real cǎ trebuie sǎ suferim ca sǎ devenim puternici

Trimit atât de târziu ediția asta fiindcă nu am stat mai deloc tot week-end-ul și m-am luat cu treabă. Nu am boala procrastinării, dar nu pot să creez mereu la comandă și am nevoie de o stare anume. Sigur, nu mă veți crede, judecând după câte lucruri

Opus nr. 642 - Cum mori pe stradǎ în limbi strǎine - diferența dintre sǎracul român şi homeless-ul occidental e ipocrizia fain împachetatǎ. O poveste tristǎ de iubire. Musk are 10 000 de lasere în cer

Scandalul azilelor ilegale de la Bihor ne-a mai demonstrat încă o dată ce viziune de căcat are Statul Român în privința cetățenilor săi. Dar dacă rămâneți doar cu sudalma asta în cap, sigur, aveți tot dreptul. Eu vin azi să vă deschid ochii și mai tare, căci poate ați

Opus nr. 641 - “Nimănuii lui Dumnezeu”, primul meu reportaj, scris la 19 ani, arată că România își tratează cinic de decenii cetățenii vulnerabili. Sunt mândru de mine că scriam așa la acea vârstă.

Nimănuii lui Dumnezeu - cum îngropa Funar morții neidentificați și oamenii străzii în gropi comune, în 1998. Aveam 19 ani când am scris reportajul de mai jos, primul meu reportaj “adevărat”, așa cum avea să constate editorul Francisc Nona de la ziarul “Mesagerul Transilvan”, ziarul Caritasului scăpătat, de fapt, și ziarul

Read more

Opus nr. 644 - Stat eşuat şi o poveste de câcat, tristǎ tare, cǎ te-apucǎ urlatul

Opus nr. 643 - Am ratat duminica, dar tot ne vom gândi împreunǎ dacǎ e real cǎ trebuie sǎ suferim ca sǎ devenim puternici

Opus nr. 642 - Cum mori pe stradǎ în limbi strǎine - diferența dintre sǎracul român şi homeless-ul occidental e ipocrizia fain împachetatǎ. O poveste tristǎ de iubire. Musk are 10 000 de lasere în cer

Opus nr. 641 - “Nimănuii lui Dumnezeu”, primul meu reportaj, scris la 19 ani, arată că România își tratează cinic de decenii cetățenii vulnerabili. Sunt mândru de mine că scriam așa la acea vârstă.