Opus nr. 630 - Duminica în care discutăm despre sfârșitul casei tradiționale. Avem azi în ea roboți, ciuperci şi zero copii. Cine îți va aduce paharul cu apă
6000 de clujeni au participat azi la marșul Pride. N-am pus videoclipul ăsta azi ca să instig. Discutăm cât vreți despre LGBT și valorile progresiste de luni încolo.
Familia tradițională, ca și concept, s-a dus pe sulă, scuzați expresia. Acum e în cur.
Dar să știți că nu numai familia tradițională s-a alterat. Și casele noastre s-au schimbat simțitor.
Azi vă pun pe masă un text care să vă dea de gândit, așa cum numai eu știu să scriu.
E duminica de pe Strict Secret în care ne ocupăm de minte și de suflet.

Dar pânǎ atunci…
Am văzut-o săptămâna asta la Paris și e superbăăăăă!
Povestea tabloului “La Blouse Roumaine” începe cu fascinația lui Henri Matisse pentru costumul popular românesc, în special pentru ia românească, pe care a descoperit-o prin cercurile artistice pariziene de la începutul secolului XX.
Pictată în 1940, „La Blouse Roumaine” înfățișează o femeie îmbrăcată într-o ie bogat ornamentată, transformată de Matisse într-o explozie de lumină, culoare și simbol. Pentru artist, ia nu era doar un obiect etnografic exotic, ci o expresie a armoniei dintre simplitate și rafinament. Broderiile geometrice și ritmul decorativ al costumului popular se potriveau perfect cu căutările sale artistice.

Tabloul a fost realizat într-un moment dificil al vieții lui Matisse și al Europei, în plin context al celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, lucrarea emană calm, frumusețe și echilibru, ca un refugiu în fața haosului vremii.
Pentru români, tabloul a devenit mult mai mult decât o simplă pictură. Este una dintre cele mai importante consacrări internaționale ale iei românești și una dintre puținele situații în care un simbol tradițional românesc a intrat în patrimoniul universal al artei moderne prin mâna unui gigant precum Matisse.